Antistatic masterbatch additive

Description

Agentii antistatici au rolul de a elimina incarcarea electrostatica. Pot fi

• Ionici – anionici sau cationici, recomandati pentru polimeri polari, cum ar fi PVC sau
• Neionici – compusi organici care contin atat grupare hidrofila cat si hidrofoba.

Compusii migreaza la suprafata si creeaza legaturi de hidrogen cu apa atmosferica, creand un strat microscopic de apa la suprafata. Apa fiind conductiva, duce la disiparea incarcarii electrostatice. Mecanismul de disipare a incarcarii electrostatice este, prin urmare, dependent de umiditatea atmosferica.

Pentru polietilena si polipropilena sunt folosite, in general, trei tipuri de agenti antistatici:

• Gliceril monostearat – are rezistenta termica buna, poate fi folosit pentru aplicatii food contact, dar este mai putin eficient. In general se recomanda pentru efect antistatic pe termen scurt (in general 1-2 luni).
• Amine grase tertiare etoxilate – au limite pentru aplicatiile food contact, stabilitate termica mai redusa decat gliceril monostearatul si pot cauza iritatii ale pielii. In schimb sunt mai eficiente, in special pentru HDPE, mai putin in aplicatiile electronice, unde este foarte probabil sa vina in contact cu policarbonatul, asupra caruia are efect negativ (provoaca fisuri).
• Dietanolamide – actioneaza similar aminelor grase tertiare etoxilate, nu sunt, insa, corozive pentru policarbonat.

Agentii antistatici sunt agenti de suprafata prin urmare pot concura la migrare cu alti agenti de suprafata (ex: slip). Cu acestia nu reactioneaza, insa concurenta la suprafata poate modifica concentratia, prin urmare eficienta. Cu alti agenti, insa, poate reactiona (ex: flame retardant halogenat sau agenti acizi de expandare) prin urmare trebuie avuta in vedere la formularea retetei prezenta acestor feluri de aditivi. De asemenea, gradul de cristalinitate al polimerului afecteaza activitatea agentului antistatic, un polimer mai cristalin permitand mai greu migrarea.